|
|
|||||||||||||||||||||||||
|
Descoperirile arheologice de la Dumbrăviţa
Cercetările arheologice din cartierul timişorean Dumbrăviţa au avut loc la aproape 800m nord de acesta, acolo unde drumul de centura aflat în construcţie se intersecta cu valul roman. Acest val roman, de origine încă incertă traversează întreg Banatul pe direcţia nord-sud. În interiorul localităţii Timişoara valul traversează marginea cartierului Freidorf şi ocoleşte cetatea veche bastionară a Timişoarei prin zona cartierului Iosefin şi ia o traiectorie NNE trecând între cartierul Dumbrăviţa şi satul Covaci. Săpăturile au scos la iveală urme arheologice aparţinând epocilor daco-romane, medievale şi moderne. Epoca daco-romană este reprezentată de către 5 case şi 3 gropi menajere. Inventarul descoperit în locurile amintite mai sus este alcătuit din ceramică lucrată la mână, ceramică lucrată la roată şi oase de animale. Ceramica aparţine mai multor tipuri: ceramică fină gri, ceramică grosieră cenuşie, ceramic provincială romană semi-fină de culoare roşie şi ceramică romană fină de culoare roşie. Fragmentele ceramice împreună cu celelalte obiecte găsite au determinat includerea cronologică a acestei aşezări în intervalul sec. II-III d. Hr. precum şi stabilirea caracterului agrar-pastoral al acesteia. Referitor la epoca medievală, săpăturile de salvare au scos la iveală existenţa mai multor aşezări în diferite intervale în perioada sec. IX-XVII. Pe baza obiectelor metalice şi ceramice descoperite la Dumbrăviţa s-a putut stabili existenţa unei asemenea aşezări datând din sec. IX-X a cărei locuitori se ocupau cu agricultura, ţesutul şi creşterea animalelor. De asemenea s-au descoperit 3 morminte, în două din acestea găsindu-se un inel de tâmplă din sârmă de bronz, respectiv un cuţit. Dar aceste morminte nu au legătură cu aşezarea mai sus amintită, înhumarea având loc cel mai probabil după abandonarea aşezării. Materialul arheologic ce aparţine secolelor XIII-XV este foarte bogat şi consistă din material ceramic şi obiecte metalice. Descoperirea unor arme de fier şi a unor pinteni precum şi urmele de minereu şi zgură au relevat prezenţa în acest loc a unor războinici care luptau călare. Aceste urme ce dovedesc prelucrarea fierului în aşezare împreună cu secerile şi numeroasele oase de animale (cai, porci, oi) găsite la faţa locului, ne oferă o imagine asupra îndeletnicirilor locuitorilor. Pentru că nu s-au descoperit urme de locuire din secolele XVI-XVII este foarte probabil ca aşezarea să fi fost abandonată la sfârşitul secolului al XV-lea. Unul dintre motive pare a fi fost numeroasele atacuri ale turcilor.
Bibliografie: DRAŞOVEAN FL., BENEA D., MARE M., &., Săpăturile arheologice preventive de la Dumbrăviţa, Timişoara, 2004.
|
|
|||||||||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||||||||||
|
© Copyright West University of Timisoara 2005. All rights reserved |
|||||||||||||||||||||||||
|
webmaster: dmicle@litere.uvt.ro |
