prima locuire a zonei

Deşi prima atestare documentară a Timişoarei datează din secolul al XII-lea primele urme a prezenţei omeneşti pe teritoriul oraşului datează din neolitic. Astfel �n cartierul Fratelia a fost descoperită �n urma unor săpături de salvare ceramică fină şi grosieră, reprezentată de oale şi castroane aparţin�nd culturii Vinca A₂ şi A₃[1]. De asemenea, ceramica descoperită �n aşezarea de la Timişoara-�Freidorf I� prezintă elemente comune culturilor Starcevo-Criş, Vinca şi �lumea liniară�[2]. �ntr-o altă aşezare ce datează din neolitic şi care se �ntinde �n timp p�nă �n secolele VIII-IX, cea de la Freidorf IV, locuirea eneolitică e reprezentată de complexe (bordeie şi gropi de provizii) şi material arheologic caracteristic epocii: ceramică, fusaiole, nuclee şi lame de silex, material ce a fost integrat culturilor Tiszapolgar şi Baden.[3] Alte locuri unde s-a descoperit material arheologic aparţin�nd epocii neolitice sunt cartierele Cetate, Mehala şi Pădurea Verde.[4]

Referitor la perioada de tranziţie spre epoca bronzului, pe actuala vatră a oraşului Timişoara, �n cartierele 1 Mai şi Bălcescu, s-au descoperit două t�rnăcoape de aramă aparţin�nd culturii Coţofeni, cultură aparţin�nd unor triburi de păstori veniţi din nordul Mării Negre.[5]

Urmele de locuire din epoca bronzului sunt reprezentate de obiectele izolate găsite �n cartierele Fabric şi Mehala[6] dar mai ales de marea necropolă de incineraţie de la Fratelia. Din această necropolă au fost cercetate aproximativ 200 de morminte şi recuperate peste 400 de vase.[7] Această necropolă este un argument puternic �n favoarea ipotezei existenţei unei aşezări stabile destul de mari pe acest teritoriu.

Epoca fierului, corespunzătoare �nfloririi civilizaţiei geto-dacilor, este destul de slab reprezentată din punct de vedere arheologic. Materialul arheologic constă din ceramica autohtonă descoperită la Pădurea Verde, aparţin�nd primei epoci a fierului, dar şi din cuţite de fier şi monede romane care circulau �n spaţiul dacic �nainte de cucerirea romană. Astfel, �n anul 1899 au fost găsite �ntr-un vas, �n cartierul Fabric, 32 de monede din timpul lui Caius Octavian Coepius, Aulus, Vittelian, Vespasian sau Titus Flavius.

Din timpul stăp�nirii romane au fost descoperite unele obiecte ce atestă o prezentă umană pe vatra oraşului dar parametrii exacţi ai acestei locuiri nu au putut fi determinaţi. Astfel, �n urma unei explozii ce a avut loc �n cartierul Mehala �n anul 1854 au ieşit la suprafaţă cărămizi şi fragmente ceramice romane, o moneda din timpul lui Probus şi una din timpul lui Diocleţian. De asemenea s-au mai descoperit 11 monede romane de la Hadrian p�nă la Publius Helvetius Pertinax� fibule şi un v�rf de lance �n cartierele 1 Mai şi Mehala.[8] Pe baza acestor materiale s-a �ncercat de către unii istorici ai oraşului identificare Timişoarei cu oraşul Zambara, menţionat �n Tabula Peuntingeriana. Deşi s-au găsit aceste obiecte mai sus menţionate care atestă o locuire a acestui loc totuşi nu dispunem de nici o inscripţie sau alt monument roman care să ateste cu certitudine existenţa castrului Zambara pe teriroriul actual al Timişoarei.[9]

Continuitatea daco-romanilor pe teritoriul carpato-danubiano-pontic după anul 275 este atestată arheologic şi �n cazul Timişoarei. �n cazul aşezărilor mai vechi de pe vatra oraşului este atestată continuarea locuirii lor şi după retragerea aureliană. Astfel, fragmentele de r�şniţă, seminţele carbonizate, gropile de provizii precum şi materialul osteologic, toate databile �n secolele III-IV atestă practicarea agriculturii şi creşterea animalelor de către locuitorii aşezării din cartierul Freidorf . Resturile de v�nat indică practicarea v�nătorii.[10] Mai mult, ceramica fină cenuşie de secol IV confecţionată la roată atestă locuirea aşezării de la Freidorf I de către o comunitate daco-romană iar cantitatea mare �n care a fost găsită atestă chiar o perioadă de �nflorire a aşezării.[11] De asemenea �n aşezarea de la Cioreni s-a descoperit ceramică autohtonă dar şi romană aparţin�nd secolelor II-IV dar locuirea aşezării se prelungeşte p�nă �n secolele VIII-IX. Tot �n această aşezare a fost identificată o necropolă aparţin�nd feudalismului timpuriu din care s-au cercetat 20 de morminte.[12] Este vorba de acelaşi lucru şi �n cazul cercetărilor de la Dumbrăviţa unde materialul ceramic şi celelalte obiecte descoperite �n acest loc au dus la concluzia existenţei aici a unei aşezări daco-romane �n secolele II-III.

Un alt argument �n favoarea continuităţii pe acest teritoriu �l reprezintă descoperirea unor monede de la Constantin I, Iulian Apostatul, Constanţius, Valentinian.[13]

Nu se poate spune cu certitudine c�nd a fost fondată aşezarea sau dacă pe vatra actuală a Timişoarei a existat �n antichitate o altă aşezare importantă dar s-a constatat că primii timişoreni nu au fost şi primii locuitori a acestui loc. Urmele de locuire dat�nd din neolitic, epoca daco-romană sau cea medievală timpurie descoperite pe teritoriul actual Timişoarei sau �n apropierea lui atestă acest lucru.

BEJAN A., Banatul �n secolele IV-XII, Ed. de Vest, Timişoara, 1995, p. 79-80.

BENEA D., BEJAN A, MARE M., Aşezarea daco-romană de la Cioreni-Timişoara, Studii de Istorie a Banatului, XII 1986.

DRAŞOVEAN FL., BENEA D., MARE M., &., Săpăturile arheologice preventive de la Dumbrăviţa, Timişoara, 2004

DRAŞOVEAN F., Observaţii pe marginea unor materiale inedite privind raporturile dintre culturile Starcevo-Criş, Vinca A şi lumea liniară din Nordul Banatului, �n Apulum XXVI, 1989.

LAZAROVICI Ghe., Descoperiri arheologice la Timişoara Freidorf, �n Banatica VII, Reşiţa, 1983.

MARE M., Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice efectuate la Timişoara-Freidorf �ntre anii 1994-1998, �n Analele Banatului, VII-VIII, 1999-2000.

MUNTEAN M., Determinarea antropologică a scheletelor provenite din necropola medievală timpurie de la Timişoara-Cioreni, �n Analele Banatului, SN, Arh-Ist, VII-VIII, 1999-2000, p. 535-553.

MUNTEANU-DUMITRIU L., Itinerarii arheologice bănăţene, Ed. Sport Turism, Bucureşti, 1988

PREYER J., Monografia oraşului liber crăiesc Timişoara, Ed. Amarcord, Timişoara, 1995

[1] Draşovean F., Observaţii pe marginea unor materiale inedited privind raporturile dintre culturile Starcevo-Criş, Vinca A şi lumea liniară din Nordul Banatului, �n APULUM XXVI, 1989 p. 9-44.

[2] Ibidem.

[3] Mare M., Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice efectuate la Timişoara-Freidorf �ntre anii 1994-1998, �n Analele Banatului, VII-VIII, 1999-2000.

[4] Munteanu-Dumitriu L., Itinerarii arheologice bănţene, Ed. Sport Turism, Bucureşti, 1988, p. 29.

[5] Pascu Şt. & colab., Timişoara 700, Timişoara, 1969, p. 27.

[6] Idem, p. 28.

[7] Munteanu-Dumitriu L., op. cit., p. 30.

[8] Pascu Şt. & colab., op. cit., p.33.

[9] Preyer J., Monografia oraşului liber crăiesc Timişoara, Ed. Amarcord, Timişoara, 1995, p. 291.

[10] Mare M., op. cit.

[11] Lazarovici Ghe., Descoperiri arheologice la Timişoara Freidorf, �n Banatica VII, Reşiţa, 1983, p. 35-51

[12] Benea D., Bejan A., Mare M., Aşezarea daco-romană de la Cioreni-Timişoara, Studii de Istorie a Banatului, XII 1986, p. 21-28.

[13] Pascu Şt. & colab., op. cit., p.35.