prima locuire a zonei

Deşi prima atestare documentară a Timişoarei datează din secolul al XII-lea primele urme a prezenţei omeneşti pe teritoriul oraşului datează din neolitic. Astfel în cartierul Fratelia a fost descoperită în urma unor săpături de salvare ceramică fină şi grosieră, reprezentată de oale şi castroane aparţinând culturii Vinca A₂ şi A₃[1]. De asemenea, ceramica descoperită în aşezarea de la Timişoara-„Freidorf I” prezintă elemente comune culturilor Starcevo-Criş, Vinca şi „lumea liniară”[2]. Într-o altă aşezare ce datează din neolitic şi care se întinde în timp până în secolele VIII-IX, cea de la Freidorf IV, locuirea eneolitică e reprezentată de complexe (bordeie şi gropi de provizii) şi material arheologic caracteristic epocii: ceramică, fusaiole, nuclee şi lame de silex, material ce a fost integrat culturilor Tiszapolgar şi Baden.[3] Alte locuri unde s-a descoperit material arheologic aparţinând epocii neolitice sunt cartierele Cetate, Mehala şi Pădurea Verde.[4]

Referitor la perioada de tranziţie spre epoca bronzului, pe actuala vatră a oraşului Timişoara, în cartierele 1 Mai şi Bălcescu, s-au descoperit două târnăcoape de aramă aparţinând culturii Coţofeni, cultură aparţinând unor triburi de păstori veniţi din nordul Mării Negre.[5]

Urmele de locuire din epoca bronzului sunt reprezentate de obiectele izolate găsite în cartierele Fabric şi Mehala[6] dar mai ales de marea necropolă de incineraţie de la Fratelia. Din această necropolă au fost cercetate aproximativ 200 de morminte şi recuperate peste 400 de vase.[7] Această necropolă este un argument puternic în favoarea ipotezei existenţei unei aşezări stabile destul de mari pe acest teritoriu.

Epoca fierului, corespunzătoare înfloririi civilizaţiei geto-dacilor, este destul de slab reprezentată din punct de vedere arheologic. Materialul arheologic constă din ceramica autohtonă descoperită la Pădurea Verde, aparţinând primei epoci a fierului, dar şi din cuţite de fier şi monede romane care circulau în spaţiul dacic înainte de cucerirea romană. Astfel, în anul 1899 au fost găsite într-un vas, în cartierul Fabric, 32 de monede din timpul lui Caius Octavian Coepius, Aulus, Vittelian, Vespasian sau Titus Flavius.

Din timpul stăpânirii romane au fost descoperite unele obiecte ce atestă o prezentă umană pe vatra oraşului dar parametrii exacţi ai acestei locuiri nu au putut fi determinaţi. Astfel, în urma unei explozii ce a avut loc în cartierul Mehala în anul 1854 au ieşit la suprafaţă cărămizi şi fragmente ceramice romane, o moneda din timpul lui Probus şi una din timpul lui Diocleţian. De asemenea s-au mai descoperit 11 monede romane de la Hadrian până la Publius Helvetius Pertinax‚ fibule şi un vârf de lance în cartierele 1 Mai şi Mehala.[8] Pe baza acestor materiale s-a încercat de către unii istorici ai oraşului identificare Timişoarei cu oraşul Zambara, menţionat în Tabula Peuntingeriana. Deşi s-au găsit aceste obiecte mai sus menţionate care atestă o locuire a acestui loc totuşi nu dispunem de nici o inscripţie sau alt monument roman care să ateste cu certitudine existenţa castrului Zambara pe teriroriul actual al Timişoarei.[9]

Continuitatea daco-romanilor pe teritoriul carpato-danubiano-pontic după anul 275 este atestată arheologic şi în cazul Timişoarei. În cazul aşezărilor mai vechi de pe vatra oraşului este atestată continuarea locuirii lor şi după retragerea aureliană. Astfel, fragmentele de râşniţă, seminţele carbonizate, gropile de provizii precum şi materialul osteologic, toate databile în secolele III-IV atestă practicarea agriculturii şi creşterea animalelor de către locuitorii aşezării din cartierul Freidorf . Resturile de vânat indică practicarea vânătorii.[10] Mai mult, ceramica fină cenuşie de secol IV confecţionată la roată atestă locuirea aşezării de la Freidorf I de către o comunitate daco-romană iar cantitatea mare în care a fost găsită atestă chiar o perioadă de înflorire a aşezării.[11] De asemenea în aşezarea de la Cioreni s-a descoperit ceramică autohtonă dar şi romană aparţinând secolelor II-IV dar locuirea aşezării se prelungeşte până în secolele VIII-IX. Tot în această aşezare a fost identificată o necropolă aparţinând feudalismului timpuriu din care s-au cercetat 20 de morminte.[12] Este vorba de acelaşi lucru şi în cazul cercetărilor de la Dumbrăviţa unde materialul ceramic şi celelalte obiecte descoperite în acest loc au dus la concluzia existenţei aici a unei aşezări daco-romane în secolele II-III.

Un alt argument în favoarea continuităţii pe acest teritoriu îl reprezintă descoperirea unor monede de la Constantin I, Iulian Apostatul, Constanţius, Valentinian.[13]

Nu se poate spune cu certitudine când a fost fondată aşezarea sau dacă pe vatra actuală a Timişoarei a existat în antichitate o altă aşezare importantă dar s-a constatat că primii timişoreni nu au fost şi primii locuitori a acestui loc. Urmele de locuire datând din neolitic, epoca daco-romană sau cea medievală timpurie descoperite pe teritoriul actual Timişoarei sau în apropierea lui atestă acest lucru.

BEJAN A., Banatul în secolele IV-XII, Ed. de Vest, Timişoara, 1995, p. 79-80.

BENEA D., BEJAN A, MARE M., Aşezarea daco-romană de la Cioreni-Timişoara, Studii de Istorie a Banatului, XII 1986.

DRAŞOVEAN FL., BENEA D., MARE M., &., Săpăturile arheologice preventive de la Dumbrăviţa, Timişoara, 2004

DRAŞOVEAN F., Observaţii pe marginea unor materiale inedite privind raporturile dintre culturile Starcevo-Criş, Vinca A şi lumea liniară din Nordul Banatului, în Apulum XXVI, 1989.

LAZAROVICI Ghe., Descoperiri arheologice la Timişoara Freidorf, în Banatica VII, Reşiţa, 1983.

MARE M., Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice efectuate la Timişoara-Freidorf între anii 1994-1998, în Analele Banatului, VII-VIII, 1999-2000.

MUNTEAN M., Determinarea antropologică a scheletelor provenite din necropola medievală timpurie de la Timişoara-Cioreni, în Analele Banatului, SN, Arh-Ist, VII-VIII, 1999-2000, p. 535-553.

MUNTEANU-DUMITRIU L., Itinerarii arheologice bănăţene, Ed. Sport Turism, Bucureşti, 1988

PREYER J., Monografia oraşului liber crăiesc Timişoara, Ed. Amarcord, Timişoara, 1995

[1] Draşovean F., Observaţii pe marginea unor materiale inedited privind raporturile dintre culturile Starcevo-Criş, Vinca A şi lumea liniară din Nordul Banatului, în APULUM XXVI, 1989 p. 9-44.

[2] Ibidem.

[3] Mare M., Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice efectuate la Timişoara-Freidorf între anii 1994-1998, în Analele Banatului, VII-VIII, 1999-2000.

[4] Munteanu-Dumitriu L., Itinerarii arheologice bănţene, Ed. Sport Turism, Bucureşti, 1988, p. 29.

[5] Pascu Şt. & colab., Timişoara 700, Timişoara, 1969, p. 27.

[6] Idem, p. 28.

[7] Munteanu-Dumitriu L., op. cit., p. 30.

[8] Pascu Şt. & colab., op. cit., p.33.

[9] Preyer J., Monografia oraşului liber crăiesc Timişoara, Ed. Amarcord, Timişoara, 1995, p. 291.

[10] Mare M., op. cit.

[11] Lazarovici Ghe., Descoperiri arheologice la Timişoara Freidorf, în Banatica VII, Reşiţa, 1983, p. 35-51

[12] Benea D., Bejan A., Mare M., Aşezarea daco-romană de la Cioreni-Timişoara, Studii de Istorie a Banatului, XII 1986, p. 21-28.

[13] Pascu Şt. & colab., op. cit., p.35.