|
|
|||||||||||||||||||||||||
|
harta
Monumentul Sf. Treimi
Cunoscut sub numele de Monumentul Sf. Treimi, ansamblul format dintr-o coloană triunghiulară votivă ce susţine 8 statui aşezate pe 3 nivele domină astăzi Piaţa Unirii. Locuitorii de azi ai oraşului asociază monumentul Sfintei Treimi cu Piaţa Unirii, dar puţini cunosc faptul că locul acestuia nu a fost din totdeauna aici. Coloana St. Treimi reprezintă o donaţie făcută de consilierul administrativ Johan Anton DeJean von Hansen oraşului Timişoara în 1740, după o perioadă în care ciuma făcuse ravagii împuţinând numărul locuitorilor. Jean DeJan solicitase în vara anului 1739 un concediu de odihnă şi pleacă la Viena unde este atestată înţelegerea sa cu "meşteri cioplitori în piatră şi sculptori" pentru ridicarea unei statui memoriale – la preţul de 1000 de guldeni. În vara anului 1740 monumentul era gata şi a fost îmbarcat pe o navă pusă la dispoziţie de Consiliul Aulic de Război pentru a fi transportat pe Dunăre, toate cheltuielile de transport, unelte şi material fiind suportate de donator. Dată fiind schema compoziţională bogat elaborată există presupuneri că ar fi opera unor sculptori vienezi contemporani cu Georg Raphael Donner. Din Diarul Iezuiţilor se ştie ca monumentul a fost sfinţit în mod festiv la 21 noiembrie 1740 pe locul liber aflat, între Cazarma Transilvaniei, clădirile Iezuiţilor şi casa Deschan (pe locul actualului magazin Bega). Terenul va fi cumpărat în 1752 de baroana Rosina von Metzrad ce va dezmembra ansamblul pentru a-şi construi pe acel loc o casă. A fost reamplasat în piaţa Unirii abia după 7 ani de lungi tergiversări ale baronesei care încerca să se sustragă datoriei civice pe care o avea de îndeplinit. Planul iniţial al statuii era mult mai elaborat, dar acesta nu a fost respectat. Schema compoziţională a monumentului cuprinde trei planuri ascendente, culminând cu reprezentarea Sf. Treimi în vârful coloanei. Pe coloana înconjurată de nori, ce simbolizează efemeritatea vieţii pe pământ, se află o coroană regală ce sugerează legătura dintre cer şi Pământ. În planul median se afla Sfântul Nepomuk, patronul Banatului, la picioarele căruia este reprezentată simbolic noua provincie sub forma unei fecioare. În planul secund se disting rozalitele în formă de volute ce susţin statuile a trei sfinţi: Sf. Rochus, cu rană la picior, protector împotriva ciumei şi a altor boli, Carol Boromeus, patronul dragostei, şi Sebastian cel străpuns de săgeţi, un alt protector împotriva ciumei. Pe soclul statuii sunt 3 reprezentări, realizate în tehnica „schiacciato”, ce redau scene din ororile vremii: Ciuma, sub forma unui nor greu ce stă deasupra oraşului, o mamă care imploră cerul cu braţele ridicate din care îi scapă copilul mort, un tată care moare, foametea, războiul. Ca model pentru această statuie a servit monumentul Sf. Treimi din Viena de pe Graben sau cea din Linz, dar nu se cunoaşte cu certitudine, nici autorul proiectului nici persoana căreia ii aparţine execuţia. Acest model de coloană a St. Treimi îşi găseşte analogii în, centrul Europei, distingându-se prin valoarea artistică individuală, dar şi ca parte a ansamblului arhitectural format de întreaga piaţa.
Bibliografie: VLĂSCEANU, M., Consideraţii privind repertoriul tematic al sculpturilor monumentale baroce din Timişoara, în Studii de Istorie a Banatului, 26-27, p. 109-122. VLĂSCEANU, M., Sculptura monumentală din Banat, în Analele Banatului, Artă, Vol. IV, 1999-2002, p. 195-220.
|
|
|||||||||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||||||||||
|
© Copyright West University of Timisoara 2005. All rights reserved |
|||||||||||||||||||||||||
|
webmaster: dmicle@litere.uvt.ro |
