harta

Descoperirile arheologice de la Freidorf I

În raza comunei Freidorf a fost dezvelită o aşezare străveche în toamna anului 1982. Aceasta se află pe fosta albie a unui râu care actualmente e marcată de un canal de irigaţie. Prin cercetări repetate s-a putut determina poziţia, caracterul şi mărimea aşezării. Aflată în apropierea drumului european 94, la kilometrul 10, vatra localităţii se întinde pe o suprafaţă de 2 până la 2,5 ha şi este formată dintr-o aşezare principală şi trei aşezări mai mici. Stabilimentul se înalţă la 1-2m deasupra zonei care în rest este plată. Pasta din care erau confecţionate vasele descoperite la faţa locului e bine frământată şi arsă iar vasele sunt netezite în interior şi lustruite în exterior. Culoarea pastei e neagră, gălbui-brună sau cenuşie şi portocaliu-roşcată la ceramica grosieră. Forma vaselor este aproape în totalitate bitronconică cu umărul reliefat. Ornamentele sunt sub formă de pliseuri (pe umărul castroanelor), benzi incizate umplute cu împunsături, meandre sau alveole duble. Suprafaţa presărată cu fragmente ceramice a aşezării a fost împărţită în trei zone principale în funcţie de natura materialului ceramic. Astfel într-o zonă predomină ceramica preistorică (mai ales neolitic), în cea de-a doua predomină ceramica de secol IV iar în a treia zonă au fost găsite fragmente ceramice neolitice, hallstattiene şi medievale.

Pe baza materialului descoperit, arheologii au identificat mai multe nivele de locuire. Astfel prima fază a aşezării aparţine culturii Starcevo-Cris IV A, apoi urmând faza Vinca A₂-A₃ iar o parte a ceramicii Vinca aparţine fazei B₁, etapă ce reprezintă şi perioada de înflorire a comunităţii. Unele fragmente atipice au fost atribuite culturii Bucovăţ. Locuirea eneolitică este reprezentată prin descoperirea câtorva fragmente de toarte şi buze aparţinând culturii Tiszapolgar. Ceramica fină cenuşie de secol IV confecţionată la roată atestă locuirea acestui perimetru de către o comunitate daco-romană iar cantitatea mare în care a fost găsită atestă o a doua perioadă de înflorire a aşezării.

Ultimul nivel de locuire pare a fi din secolele VIII-IX, din această perioadă datând mormântul găsit în aria de cercetare, scheletul recuperat fiind aşezat în poziţia întins pe spate, cu braţele încrucişate pe piept, orientat pe direcţia vest-est însă a fost distrus parţial de un plug. De asemenea în vecinătatea acestuia s-au găsit fragmente de oase de copil în vârstă de 3-6 ani.

Bibliografie:

DRAŞOVEAN, F. – Observaţii pe marginea unor materiale inedited privind raporturile dintre culturile Starcevo-Criş, Vinca A şi lumea liniară din Nordul Banatului, în APULUM XXVI, 1989 p. 9-44

LAZAROVICI G. – Descoperiri arheologice la Timişoara Freidorf, în BANATICA VII, Reşiţa, 1983, p. 35-51

 

Sponsori

Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National a Judetului Timis

© Copyright West University of Timisoara 2005. All rights reserved

webmaster: dmicle@litere.uvt.ro