|
|
|||||||||||||||||||||||||
|
harta
Domul romano-catolic
Catedrala romano-catolică a fost construită, în două etape, între anii 1736-1774 cu prilejul mutării episcopiei romano-catolice de la Cenad la Timişoara. Conducătorii lucrărilor au fost Kaspar Dissel, Johan Lechner si Theodor Kostka. Plastica exterioară este sobră, robustă, marcată de două turnuri cu linii clare de articulare si decoraţii sculpturale la ancadramentele ferestrelor. Ambele faţade laterale sunt ritmate de pilaştri, cu capitele ionice. Planul în formă de cruce dublă a fost realizat după planurile arhitectului vienez Fischer von Erlach. Acesta se compune dintr-o navă centrală, flancată de altare laterale, altar principal, transept, galeria corului şi sacristii. În prima etapă, cuprinsă între 1736-1754, se realizează altarul principal de formă semi-circulară. Execuţia unor părţi ale acestui altar i se atribuie lui Johan Reslers artist format în mediul academic vienez. Reprezentarea picturală a Sf. Gheorghe, patronul catedralei, datează din 1754 şi aparţine pictorului vienez Mihail Unterberger. Statuile aurite ale Sf. Theresa de Avilla şi Carol Borromeu, ce flanchează altarul principal precum si reprezentările heruvimilor, ce flanchează tabernacolul, se atribuie aceluiaşi artist prin analogie cu alte lucrări ale sale. În etapa a doua, când se realizează cele 6 altare laterale, amvonul, ferestrele oratoriului şi mobilierul liturgic, se face apel la meşteri locali, colonişti sosiţi odată cu armata în noua provincie. Tablourile altarelor laterale au fost executate de Johann Nepomuk Schopf şi procurate în 1768. Ansamblul altarelor pereche laterale dinspre altarul principal, este formar din altarul Cinei cea de Taină, pe partea dreaptă, epistolară, ce prezintă schema arhitecturală cu o secţiune uşor semicirculară conferind ansamblului un aspect scenografic. Partea mediană a altarului este decorată cu o alternanţă coloană - pilaştrii, ambele canelate cu capitel corintic, aparţinând repertoriului ornamental clasic şi cu statuile a două dintre virtuţile teologale: Speranţa (cu ancora) şi Credinţa (cu crucea) de o parte şi de cealaltă a tabloului votiv. Altarul pereche din partea stângă, Evangheliară, prezintă aceeaşi schemă arhitecturală şi compoziţională, diferenţa fiind în domeniul repertoriului iconografic. Este vorba despre scena răstignirii. Partea mediană a altarului este decorată cu statuile în mărime naturală a Mariei şi a evanghelistului Ioan. Altarele laterale pereche din partea mediană a navei, cel de pe partea dreapta, cu tabloul votiv Maria în vizită la Elisabeta şi cel de pe partea stângă ilustrând Moartea Sf. Iosif, se desfăşoară după o secţiune plană diferită de altarele din capele. Frontonul este în acest caz surmontat de statuia unui înger adolescent ce coboară pe marginea acestuia arcuit în formă de potcoavă. Aceasta se termină cu rampanţi în formă de volute sprijinindu-se pe un antablament puternic profilat. Decorul plastic este simplificat. Statuile redate pe rampanţi reprezintă personaje legate de episodul ilustrat: Sfântul Zaharia şi Sfânta Elisabeta. Altarul de pe partea stângă, ce ilustrează episodul morţii Sf Iosif prezintă aceeaşi structură arhitecturală şi compoziţionala. Alternanţa pilastru - coloană a fost simplificată prin articularea unor pilaştri cu capitel corintic şi decor cu ghirlande de trandafiri, pilaştrii exteriori luând forma unor volute robuste. În partea mediană, jos, sunt aşezate statuile unor genii înaripate, ce redau sugestiv mişcarea. Mensa retablului a fost decorată cu o monstranţă, opera a orfevrierului vienez Joseph Moser. Tratarea plastică a acestor sculpturi cu volume contrastante precum şi ieşirea din cadrul strâmt sugerează câteva din mijloacele de expresie preluate de meşterii locali. A treia pereche de altare îl reprezintă în stânga pe Sf. loan Nepomuk, personaj cu o bogată iconografie în plastica figurativă barocă din Banat, iar în partea dreaptă se află un tabloul votiv al Ciumei, acel flagel devastator al secolului al XVIII-lea. Modelul oficial oferit de plastica decorativă a Domului va fi preluat şi adaptat la bisericile catolice ce se ridică în cursul secolului al XVIII-lea pe tot cuprinsul Banatului. Concentrând întreaga viaţă socială, piaţa Domului Catolic reprezenta locul de întâlnire a locuitorilor, fie ei catolici, sau de alte confesiuni.
Bibliografie: VLĂSCEANU M., Sculptura altarelor laterale ale Catedralei Romano-Catolice din Timişoara, în Ars Transilvaniae, X-XI, 2000-2001, p. 159-164. ILIEŞIU N., Timişoara. Monografie istorică, Timişoara, 1943.
|
|
|||||||||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||||||||||
|
© Copyright West University of Timisoara 2005. All rights reserved |
|||||||||||||||||||||||||
|
webmaster: dmicle@litere.uvt.ro |
