Săpăturile arheologice de la Cioreni Timişoara

Săpăturile de la Cioreni-Timişoara au relevat în acest punct existenţa unei aşezări aparţinând secolelor II-IV e.n. .

În total, au fost dezvelite 4 locuinţe şi identificate alte patru. Aflate la o adâncime de 0.6-0.8m sub limita inferioară a stratului de cultură, bordeiele erau de o formă cvasidreptunghiulară iar acoperişul era format din paie sau stuf fiind fixat pe un schelet ridicat în jurul unui stâlp central care la rândul lui era sprijinit cu pari laterali.

În interiorul locuinţelor nu au fost identificate vetre de foc, acestea fiind probabil amenajate în afara lor.

Un aspect inedit îl reprezintă descoperirea unei fântâni, de formă cilindrică cu un diametru de 1.63m, săpată în lutul viu. Aceasta a putut fi cercetată doar până la adâncimea de 2.25m. în interiorul ei s-a descoperit ceramică roşie provincială, terra sigillata şi mărgele de sticlă care ar fi putut proveni de la un atelier local sau în urma unor contacte directe cu lumea romană.

De asemenea s-a constatat că aşezarea era amplasată pe un promontoriu înconjurat de mlaştini, dar perimetrul ei nu a putut fi precis delimitat.

Deşi elementele de factură romană sunt multiple şi evidente totuşi s-a constatat o prezenţă masivă a ceramicii autohtone lucrate cu mâna, acest fapt datorându-se probabil izolării în care trăia aşezarea. Ceramica lucrată cu mâna este din pastă grosolană, de culoare neagră, friabilă şi e reprezentată prin oale-borcan, căţui, strecurători. Ceramica cenuşie e lucrată la roată dintr-o pastă densă. Prezintă aceleaşi forme: chipuri, străchini, oale, căniţe. Ceramica roşie romană este lucrată dintr-o pastă fină, cu puţin degresant şi e reprezentată mai ales prin străchini şi ulcioare. Totuşi, proporţia cea mai mare, de 61%, este reprezentată de către ceramica autohtonă lucrată cu mâna.

Inventarul metalic constă dintr-o fibulă cu piciorul întors pe dedesubt iar cele 10 mărgele sunt din sticlă, 7 dintre ele, una din lut, una din chihlimbar, una din carneol.

Printre fragmentele ceramice s-a găsit şi un pahar lung de 6cm, cu diametrul de 6cm, de formă circulară, realizat dintr-o pastă grosieră care prezenta pe faţa exterioară o serie de semne incizate.

Acest ansamblu decorativ avea în centru o crux grammata (tip zvastică) cu terminaţiile braţelor sub formă de bucle. Între braţele crucii apar reprezentate un şarpe unduit, o pasăre, un desen ce seamănă cu un cal sau o pasăre şi trei reprezentări umane redate schematic, orientate în mers spre stânga. De asemenea, în faţa calului apare o imagine similară de om, cu braţele întinse orizontal, căzut pe spate.

S-au dat două interpretări acestui ansamblu de semne. O variantă ar fi redarea unui ritual agrest de naştere sau renaştere a vegetaţiei. Reprezentarea şarpelui e legată de atributele htoniene ale acestui animal iar calul are funcţia de apărător al adâncurilor htoniene, fiind un simbol atât al vieţii cât şi al morţii. A doua variantă ar fi ca respectiva cruce să fie legată chiar de cultul creştin, simbolul crucii intrând în iconografia creştină odată cu alte ritualuri păgâne.

Necropola de la Cioreni este cel mai vechi cimitir medieval din Banat care beneficiază de o determinare antropologică. În urma săpăturilor de salvare au putut fi identificate 20 de morminte, din 13 dintre acestea fiind recuperate şi scheletele.

În vederea identificării şi clasificării ştiinţifice a scheletelor s-a folosit metoda Martin pentru datele metrice, metoda Lee-Pearson pentru capacitatea craniană, tabelul lui Breitinger pentru bărbaţi şi respectiv tabelul Bach pentru femei. Vârsta a putut fi determinată cu ajutorul morfologiei dinţilor şi a suturilor craniene.

În urma analizei ştiinţifice s-au făcut următoarele precizări în legătură cu vârsta şi sexul osemintelor: din cele 13 schelete 6 au aparţinut unor bărbaţi, 6 au aparţinut unor femei iar scheletul din groapa nr. 19 nu a putut fi atribuit nici unei categorii din cauza faptului că nu avea mai mult de 7 ani.

Pe grupe de vârstă situaţia stă în felul următor: grupa 8-14 ani – o femeie, grupa 21-30 ani – o femeie, grupa 31-40 ani – un bărbat şi 3 femei, grupa 41-50 ani – 4 bărbaţi şi o femeie, grupa peste 50 ani – un bărbat.

Aspectul cel mai remarcabil a acestei necropole de la Cioreni, care conferă descoperirii o importanţă aparte, îl reprezintă identificarea la craniul scheletului nr. 7 a unor urme de intervenţii chirurgicale efectuate cel mai probabil pentru extirparea unei tumori sau a uni cheag de sânge, intervenţie în urma căruia suferindul a continuat să trăiască.

Aşezarea de la Cioreni se încadrează în seria aşezărilor băştinaşe supuse influenţei romane, adăugându-se celor de la Hodoni şi Jabăr.

 Bibliografie:

BENEA D., BEJAN A, MARE M., Aşezarea daco-romană de la Cioreni-Timişoara, Studii de Istorie a Banatului, XII 1986, p. 21-28.

BENEA, Doina, Descoperirile arheologice de la Cioreni şi Freidorf, în SARGETIA XXVI/1 1995-1996, p. 369-377.

Descoperirile arheologice de la Cioreni-Timişoara, în Acta Musei Napocensis, 26-30, I/1, 1989-1993, p. 145-146.

MUNTEAN Marius, Determinarea antropologică a scheletelor provenite din necropola medievală timpurie de la Timişoara-Cioreni, în Analele Banatului, SN, Arh-Ist, VII-VIII, 1999-2000, p.535-553.

 

Sponsori

Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National a Judetului Timis

© Copyright West University of Timisoara 2005. All rights reserved

webmaster: dmicle@litere.uvt.ro